A jurat pe Constituţie că va fi arbitru şi a intrat în teren declarând că va fi un „preşedinte jucător”. A jucat, de jucat, pentru echipa PDL, această „portocală balcanică” a democraţiei originale dâmboviţene. A driblat, a fentat, a faultat şi a marcat pentru PDL din postura de arbitru-jucător, fără să-i pese de tribune şi de murmurul lor.
De mai bine de o săptămână şi jumătate, însă, preşedintele-jucător stă pe tuşă. Mai bine zis, de 11 zile Traian Băsescu a pierdut iniţiativa pe agenda publică. Demosntraţiile stradale, mai mult sau mai puţin firave, îndreptate împotriva sa, l-au redus la tăcere pe preşedintele-jucător şi mult vorbitor despre-ntoarcere la popor.
Se împlineşte astăzi un an de la marea baie de huiduială pe care şi-a luat-o la Iaşi cu ocazia Zilei Unirii. Ce va face preşedintele-jucător? Va îndrăzni să meargă în mijlocul mulţimii? Se va întoarce la popor? Mi-e greu să cred că va risca. Pentru că ar putea să i se arate în direct şi la o oră de maximă audienţă cartonaşul roşu care-l va trimite definitiv în afara terenului de joc.
Vom vedea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu