Învinşii plătesc!

Ieri s-au desfăşurat în două locuri din România alegeri parţiale. La Râmnicu-Vâlcea alegeri parţiale locale, pentru funcţia de primar al municipiului, iar în Bucureşti, alegeri parţiale generale pentru funcţia de deputat în Colegiul electoral numărul 19.
N-am să comentez aici rezultatele pe care le ştim de altfel cu toţii. Ambele confruntări electorale au fost câştigate de PD-L. N-am să comentez nici campania electorală, n-am să comentez nici ziua votului cu tumultul său din care n-au lipsit acuzele de fraudă electorală prin procedeele cunoscute.

Am să fac însă o singură remarcă. Indiferent de cine a câştigat aceste alegeri, la Râmnicu-Vâlcea sau la Bucureşti, întreaga clasă politică a suferit o mare înfrângere. Mă refer, desigur, la prezenţa la vot. La Râmnicu-Vâlcea a fost de aproximativ 35%, la Bucureşti de aproximativ 15%.

Întreaga clasă politică a suferit o înfrângere dramatică în faţa poporului, a societăţii pe care o reprezintă.
Întreaga clasă politică a demonstrat prin aceasta că nu poate convinge, că nu prezintă garanţii, că este ruptă de masele a căror proiecţie este.
Întreaga clasă politică nu a pierdut această bătălie cu prilejul alegerilor de ieri. Bătălia a fost pierdută în fiecare zi, în fiecare ceas, minut cu minut, clipă de clipă, în aceşti ultimi 20 de ani de democraţie. Efectele pierderii acestei bătălii se văd mai pregnant în zilele de alegeri.

Întrebarea este cine suferă de pe urma acestei înfrângeri! Se spune că cei care simt preţul victoriei sunt învinşii, nu învingătorii. Învinşii simt preţul victoriei, pentru că ei îl plătesc! În cazul de faţă, învinşii sunt politicienii, dar mă tem că ei nu simt încă preţul victoriei. Pentru că n-au ajuns încă să-l plătească!